Pierderea neintenționată a greutății și clipei calde.


More K. Acolo se înălţau palatele regilor şi ale împăraţilor, se găseau bulevarde largi, străzi înguste şi uliţe întortocheate, străjuiau temple măreţe cu statui de zei durate din marmură şi aur, erau pieţe multicolore unde se vindeau mărfuri din toate colţurile lumii, precum şi terenuri frumoase şi încăpătoare unde se adunau oamenii pentru a discuta veştile şi pentru a ţine cuvîntări sau a le asculta.

Dar înainte de toate se găseau acolo mari teatre. Arătau cam aşa cum arată astăzi un circ, doar că erau construite în întregime din blocuri de piatră. Rîndurile unde şedeau spectatorii erau aşezate în t Less Read the publication K. Rîndurile unde şedeau spectatorii erau aşezate în trepte unele peste altele ca într-o pîlnie uriaşă. Văzute de sus, multe dintre aceste construcţii erau circulare, altele mai degrabă ovale, iar altele formau un semicerc larg deschis.

Se numeau amfiteatre. Erau unele mari cît un stadion de cum să pierdeți greutatea în 7 zile şi altele mai mici unde nu încăpeau decît cîteva sute de spectatori. Erau unele fastuoase împodobite cu coloane şi statui şi altele simple, fără nici o ornamentaţie. Aceste amfiteatre nu aveau acoperişuri, totul se petrecea sub cerul liber. De aceea în teatrele fastuoase erau întinse covoare ţesute cu fir de aur peste şirurile spectatorilor pentru a apăra publicul de arşiţa soarelui şi de ploile repezi pornite pe neaşteptate.

În teatrele simple, rogojini din papură şi paie slujeau în acelaşi scop.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde mai mult de 10 nou născuți de pierdere în greutate

Într-un cuvînt: teatrele erau după punga oamenilor. Voiau însă cu toţii un teatru căci erau spectatori pătimaşi. În timp ce ascultau cum se depănau pe scenă întîmplările zguduitoare şi cele hazoase, li se părea că acea viaţă doar jucată ar fi, în chip misterios, mai adevărată decît viaţa lor proprie, de zi cu zi, şi le plăcea nespus de mult să ia parte pierderea neintenționată a greutății și clipei calde cealaltă realitate. De atunci au trecut mii şi mii de ani.

ÎN TEMPLUL LUI JANUS - Institutul de Istorie

Marile oraşe de pe vremea aceea sînt dărîmate, templele şi palatele s-au prăbuşit. Vînturile şi ploile, gerurile şi arşiţele au scobit şi au şlefuit pietrele iar din marile teatre n-au mai rămas decît ruina. În zidurile crăpate nu mai răsună decît cîntul monoton al greierilor făcînd impresia că pămîntul respiră în somn. Totuşi cîteva dintre vechile oraşe mari au mai rămas oraşe mari pînă în zilele noastre. Fireşte că viaţa din ele s-a schimbat.

Oamenii se deplasează cu automobilul şi tramvaiul, folosesc telefonul şi lumina electrică. Dar ici şi colo printre noile clădiri mai sînt cîteva coloane, cîte o poartă, o bucată de zid sau chiar un amfiteatru din acele vremuri străvechi. Iar într-un astfel de oraş s-a petrecut povestea cu Momo. Afară, la capătul din miazăzi al marelui oraş, acolo unde încep primele cîmpii iar colibele şi căsuţele apar tot mai sărăcăcioase, se află ascunsă într-o pădurice de pini, ruina unui mic amfiteatru.

Chiar şi în vremurile străvechi nu fusese unul din cele arătoase, ci fusese şi pe atunci, ca să spunem aşa, un teatru pentru oamenii săraci.

Probleme dentare la bebelusi: cauze si solutii 90 de zile subțire în jos

În zilele noastre, adică în vremea cînd începea povestea cu Momo, ruina era aproape cu totul uitată. Numai cîţiva profesori de ştiinţele antichităţii ştiau despre ea, dar nu se mai interesau de fel de acest subiect deoarece nu mai era nimic de cercetat acolo.

Şi nici nu reprezenta ceva demn de a fi văzut în comparaţie cu alte monumente din marele oraş. Astfel că nu mai din cînd în cînd se rătăceau cîţiva turişti pe acolo, se căţărau printre şirurile de bănci năpădite de ierburi, făceau gălăgie, făceau fotografii spre amintire şi apoi plecau.

Atunci revenea liniştea în cercurile de piatră iar greierii începeau strofa următoare a nesfîrşitului lor cîntec, strofă care de altfel nu se deosebea întru nimic de cea precedentă. De fapt numai oamenii locuind în imediata apropiere cunoşteau ciudata clădire rotundă.

Îşi păşteau acolo caprele, copii foloseau locul liber rotund din mijloc ca să bată mingea, iar scara se întîlneau uneori acolo perechi de îndrăgostiţi.

  • Pierde bombe de grăsime în greutate
  • Somnul vă poate face să pierdeți în greutate

Într-o bună zi începu să circule zvonul că în ultimul timp ar locui cineva în ruină. Era vorba de un copil, probabil o fetiţă. Nu se putea spune cu precizie, fiindcă îmbrăcămintea îi era oarecum ciudată.

  • Pierderea în greutate remediu tinitus
  • Deficitul di vit d și pierderea în greutate

Pierderea neintenționată a greutății și clipei calde spunea că se numea Momo, sau ceva asemănător. Aspectul exterior al lui Momo era într-adevăr oarecum straniu şi ar fi putut probabil să sperie întrucîtva oamenii preţuind mult curăţenia şi rînduiala. Era micuţă şi cam slăbuţă, încît cu cea mai mare bună voinţă lumea nu-şi putea da seama dacă n-are decît opt ani sau a şi împlinit doisprezece. Avea bucle negre ca pana corbului, zbîrlite, arătînd ca şi cum n-ar fi fost niciodată atinse de vreun pieptăne sau de o foarfecă.

Avea ochi foarte mari, minunat de frumoşi şi la fel de negri, iar picioarele îi erau de aceeaşi culoare, căci umbla aproape pierde grăsime lângă șolduri desculţă. Doar iarna purta uneori ghete, dar erau diferite, nu se potriveau între ele şi pe lîngă aceasta îi şi erau mult prea mari.

Cauza era că Momo nu avea nimic altceva decît ceea ce găsea întîmplător sau i se dăruia.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde pierdere în greutate novi mi

Fusta îi era cusută din diferite petice pestriţe şi îi atîrna pînă la glezne. Pe deasupra purta un surtuc bărbătesc, vechi şi mult prea larg, ale cărui mîneci era suflecate la încheietura mîinii. Momo nu voia să le taie căci se gîndea, prevăzătoare, că va mai creşte.

Şi nu se putea şti dacă va mai găsi vreodată un surtuc atît de frumos şi de folositor cu atît de multe buzunare. Sub scena năpădită de ierburi a ruinei teatrului se găseau cîteva camere pe jumătate dărîmate unde se putea intra printr-o spărtură a zidului exterior.

Aci amenajase Momo o locuinţă. Într-o zi, pe la amiază, sosiră le ea cîţiva bărbaţi şi femei din vecinătate încercînd să afle ce-i cu ea.

Momo - Michael Ende

Momo stătea în faţa lor privindu-i cu teamă, căci îi era frică să n-o gonească oamenii. Îşi dădu însă curînd seama că erau prietenoşi. Ei înşişi erau săraci şi ştiau ce-i viaţa.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde mark mangino pierdere în greutate

Momo făcu cu mîna un gest nedesluşit arătînd undeva în depărtare. Copilul îl privi nedumerită pe el şi pe ceilalţi şi ridică puţin din umeri. Oamenii schimbau priviri între ei şi suspinau. Vrem să te ajutăm.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde mamele care alăptează pierde în greutate

În tăcere, Momo dădu din cap. Nu era încă de tot convinsă. Cine ţi l-a dat? Momo îl privi doar pe bărbat şi tăcu o vreme. Cîţi ani ai de fapt? Oamenii rîseră. Credeau că e o glumă.

Despre caria dentara, de la A la Z cum se îndepărtează sub depozitele de grăsime pentru ochi

Cîţi ani ai? Trecu un timp pînă ce oamenii îşi dădură seama că fetiţa nu cunoştea decît cîteva cifre prinse din zbor, fără a şti însă ce reprezintă, deoarece nimeni n-o învăţase să numere. Ai fi dusă într-un cămin unde capeţi de mîncare şi ai un pat şi poţi învăţa să socoteşti şi să citeşti şi să scrii şi încă multe altele. Ce părere ai? Momo îl privea înspăimîntată.

Am mai fost o dată. Mai erau şi alţi copii. Erau gratii la ferestre. Ne bătea în fiecare zi, şi fără nici un motiv. Aşa că am sărit noaptea peste zid şi am fugit.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde matrix t5 arzătoare de grăsime

Nu mai vreau să mă întorc acolo. Iar ceilalţi înţelegeau de asemenea şi dădură şi ei din cap. Apoi luă din nou cuvîntul bărbatul care vorbise la început. E drept că şi noi înşine avem numai puţin spaţiu, iar cei mai mulţi dintre noi avem şi o droaie de copii care cer de mîncare.

Totuşi credem că încă unul în plus nu are nici o importanţă. Vă mulţumesc foarte mult! N-aţi putea însă să mă lăsaţi să locuiesc mai departe aici?

Oamenii se sfătuiră multă vreme.

pierderea neintenționată a greutății și clipei calde cla beneficiile arzătorului de grăsime

Pînă la sfîrşit au fost de acord. Erau de părere că şi aici copilul putea locui tot atît de bine ca şi la vreunul din ei. Vor avea în comun grijă de Momo căci pentru toţi împreună va fi totuşi mai uşor decît pentru unul singur. Începură de îndată, deretecînd şi pregătind cît se putea mai bine camera de piatră pe jumătate dărîmată unde locuia Momo. Unul din ei, un zidar, clădi chiar o mică vatră din piatră.

Făcură rost şi de un burlan ruginit. Un tîmplar bătrîn bătu în cuie cîteva scînduri de ladă alcă- tuind o măsuţă şi cîteva scaune. În sfîrşit femeile aduseră un pat de fier învechit şi împodobit cu înflorituri, o saltea doar puţin ruptă şi două pături. Văgăuna de piatră de sub scena ruinei se preschimbase într-o odăiţă plăcută.

La urmă zidarul, avînd talent artistic, mai zugrăvi pe perete un frumos tablou cu flori. Pînă şi cadrul împreună cu cuiul de care atîrna tabloul fură pictate la locul lor.

Atmosfera - caracteristici generale și importanță - lecție de geografie

Pe urmă sosiră copiii oamenilor aducînd ce se putea dintr-ale gurii, unul o bucăţică de brînză, altul o franze-luţă, cel de-al treilea cîteva poame şi aşa mai departe. Deoarece erau foarte mulţi copii, se adunară în seara aceea atît de mulţi încît făcură cu toţii împreună o adevărată mică petrecere în amfiteatru, în cinstea mutării lui Momo. Petrecerea fu atît de veselă cum numai oamenii săraci se pricep.

Astfel începu prietenia dintre micuţa Momo şi oamenii din vecinătate. Acum avea întotdeauna cîte ceva de mîncare, uneori mai mult, alteori mai puţin, după cum se întîmpla şi după cît se puteau lipsi oamenii. Avea un acoperiş deasupra capului, avea un pat şi cînd era frig putea să- şi aprindă un foc. Dar cea ce era cel mai important: avea mulţi prieteni buni.

Foarte curînd însă s-a dovedit că şi oamenii au avut tot atît de mare noroc. Aveau nevoie de Momo şi se mirau cum de au scos-o la capăt mai înainte fără ea. Cu cît trecea mai multă vreme de cînd fetiţa era la ei cu atît mai necesară le devenea, atît de necesară încît se temeau ca nu cumva într-o bună zi să plece iar în lume. Astfel se întîmpla ca Momo să aibă foarte mulţi musafiri.

Aproape întotdeauna putea fi văzut cîte cineva şe-zînd lîngă ea şi vorbindu-i însufleţit. Cei ce aveau nevoie de ea şi nu puteau veni, trimiteau după ea pentru a o aduce la ei. Cuvintele acestea se transformaseră treptat într-o expresie uzuală la oamenii din împrejurimi. Poate că Momo era nemaipomenit de deşteaptă încît era în stare să dea fiecăruia un sfat mintos?

Găsea ea întotdeauna cuvintele potrivite dacă cineva avea nevoie de mîngîiere? Avea putinţa să formuleze cîte a judecată dreaptă şi înţeleaptă? Nu, la toate acestea Momo se pricepea tot atît pierderea neintenționată a greutății și clipei calde puţin ca şi oricare alt copil. Poate că Momo se pricepea la ceva ce le dădea oamenilor o bună dispoziţie? Ştia de pildă să cînte cu un glas deosebit de frumos? Sau ştia să cînte din vreun instrument? Nu, nu era vorba despre aşa ceva. Poate că ştia să facă farmece?